 |
| Subiect Tematic: |
Epoca fanariotă - 1711-1821 |
| Notă Informativă: |
„Epoca fanariotă” este considerată a fi perioada în care, în Țara Românească și Moldova, au fost numiți conducători greci cu acordul Porții Otomane. Acești domnitori proveneau din cartierul Fanarului situat lângă Constantinopole. Perioada fanariotă a început în anul 1711 în Moldova, iar în Țara Românească în 1716, însă ambele perioade au durat până în 1821. Fanarioții făceau parte din marile familii bizantine rămase la Constantinopole după cucerirea acestei metropole de către otomani. Nobilii fanarioți erau foarte apreciați de către Sultan, datorită bogăției lor materiale, dar mai ales pentru erudiția lor deosebită, aceștia fiind folosiți adesea pe post de traducători și diplomați, fiindcă aveau cunoștințe de limbă latină, italiană și franceză. Practic, întreaga politică externă a Imperiului Otoman era manevrată de către diplomații greci. Motivul pentru care otomanii au hotărât instalarea fanarioților în tronul Moldovei și al Țării Românești, a fost lipsa de încredere în domnitorii români care, adesea, trădau alianțele și se dădeau de partea dușmanilor. Totuși, domnia fanariotă nu a însemnat numai domnia grecilor. Între timp, în acea epocă, au mai fost înscăunați și domnitori cu origini românești precum: Mihail Racoviță, familia Calimachi (Calmăș, originară din Bucovina) și Ghica (originară din Albania). |
| Notă Informativă: |
Domnitorii Țărilor Românești cu origini grecești au fost cei din dinastia Mavrocordat: Șuțu, Ipsilante, Moruzi, Mavrogheni și Caragea. În epoca fanariotă, Țările Române au cunoscut atât o perioadă de decădere și umilințe, cât și o perioadă de progres. În primul rând, Principatele au cunoscut o decădere politică din cauza faptului că domniile erau foarte scurte, durata lor fiind în general de doar trei ani. |
| Notă Informativă: |
Epoca fanariotă nu a însemnat doar o vreme a decăderilor politice, economice și morale, ci, în această perioadă s-au înregistrat și unele progrese. De pildă, legăturile diplomatice cu cancelariile Europei au făcut ca în Țările Române să fie adusă influența culturii apusene, în special cea franceză, față de care românii erau mult în urmă. În Țările Române au fost chemați reputați profesori francezi care au ajutat la dezvoltarea culturii și învățământului. În același timp, această influență apuseană s-a extins și asupra organizării politice și sociale a Țărilor Române. Astfel, s-a dat o serie de legi scrise, denumite „Condicele lui Alexandru Ipsilante, Caragea și Calimah”, care prevedeau introducerea unor reforme sociale. În perioada domniei lui Constantin Mavrocordat are loc eliberarea șerbilor din robie, reformă care a ajutat asigurarea stabilității sătești și, totodată, umplerea visteriei Țărilor Române. Astfel că, aceste progrese moderate, au ajutat la pregătirea epocii contemporane acelor vremuri și stări de fapt. |
| Țara sursă: |
RO: BJBC |
|
