| Notă biografică şi de activitate: |
În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii omeniri împotriva forțelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleașca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusință și putere arma celestă, Vajra (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea și arcul, un laț și un cârlig. Printre altele, Marele Zeu avea puterea de a reînvia războinicii uciși în luptă. Indra este considerat un zeu creator, fiind cel care a stabilit ordinea în Cosmos și, deoarece este cel care a readus apa pe Pământ dupa o perioada de cumplita secetă, este considerat și zeu al fertilității. Indra este descris ca fiind foarte puternic, având o pielea de culoare roșiatică și două sau patru brațe foarte lungi. Părinții lui au fost zeul ceresc Dyaus Pita și zeița Prithivi. Consoarta lui este Indrani, iar slujitorii săi erau numiți Marut-și. Fiii săi au fost Jayanta, Midhusa, Nilambara, Ribhus, Risabha, Sitragupta și, cel mai important dintre ei, Arjuna. În Rig Veda, dintre toți ceilalți zei, cele mai multe imnuri (în jur de 250) îi sunt închinate lui Indra. El agrea foarte mult nectarul divin al nemuririi (Soma) și consuma cantități uriașe din acesta. Uneori, stăpânul zeilor bea elixirul divin pentru a căpăta puteri în lupta cu dușmanii săi, iar atunci când făcea aceasta, creștea instantaneu foarte mult, ajungând la proporții gigantice. Când nu folosea caleașca aurită, Indra călărea un elefant mare și alb (Airavata), care era întotdeauna victorios și care avea patru colți de fildeș ce semănau cu un munte sfânt. |
