| Notă Informativă: |
În 29 ianuarie 1947, URSS semna tratatul de pace cu România. Acest tratat însemna, practic, înrobirea României, care avea să intre pentru aproape o jumătate de secol sub influența Moscovei. Tratatul de pace impunea cedări de teritorii în favoarea Rusiei Sovietice și a Bulgariei, iar singura clauză care atenua din duritatea acestei înțelegeri era retrocedarea Transilvaniei de Nord. Sistemul de tratate de pace de la Paris care punea capăt Celui de-al Doilea Război Mondial avea să fie încheiat definitiv în 10 februarie 1947. Pe de o parte, erau statele care fuseseră aliate ale Germaniei naziste în Europa: România, Bulgaria, Ungaria, Italia și Finlanda. De cealaltă parte, erau cele cinci mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China, alături de care se mai aflau 16 state care participaseră la război în tabăra aliaților. Pentru România, tratatul de pace a însemnat debutul unei lungi epoci în care țara noastră a fost aruncată în sfera de influență a URSS. Tratatul impunea cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța în favoarea Rusiei Sovietice. Cadrilaterul era cedat Bulgariei, deși acest stat fusese, la rândul său, aliat al Germaniei naziste. De asemenea, România era obligată să plătească Rusiei imense despăgubiri de război. Aliații refuzau să recunoască României statutul de cobeligeranță, deși, din 1944 și până în 1945, armata română furnizase al patrulea efectiv ca mărime în operațiunile îndreptate împotriva Germaniei naziste. Singura clauză favorabilă României era retrocedarea Transilvaniei de Nord, care fusese ocupată în 1940 de către Ungaria. Prin această clauză, sovieticii recunoșteau importanța actului de la 23 august 1944, prin care Regele Mihai I scosese România din războiul contra Națiunilor Unite. |
