 |
| Nume Persoană: |
Lupaş, Ioan (1880-1967 ) |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Ioan Lupaş (n. 9 august 1880, Sălişte, judeţul Sibiu - d. 3 iulie 1967, Bucureşti) a fost istoric, doctor în filozofie, profesor universitar, membru al Academiei Române, deputat şi ministru al României. Fiind susţinător al intrării României în Primul Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, a fost arestat de autorităţile austro-ungare în anul 1916 şi închis în lagărul de la Sopron, Ungaria, unde a fost deţinut timp de un an şi şapte luni. A avut domiciliu forţat până în anul 1917, la Sopron şi la Budapesta. A participat ca delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A fost ales membru în Marele Sfat Naţional. Între 1918-1920 a fost secretar general al Resortului Culte şi Instrucţiunii Publice din Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Între anii 1919-1946 a fost profesor de istorie la Universitatea din Cluj-Napoca. În anul 1920 a fondat împreună cu Alexandru Lapedatu Institutul de Istorie Naţională din Cluj. În perioada 1926-1927 a fost ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. Nemulţumit de fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc condus de Ion Mihalache, a trecut în anul 1927 în rândurile Partidului Poporului, condus de Alexandru Averescu. În anul 1932 a făcut parte dintre membrii fondatori ai Partidului Naţional Agrar, condus de Octavian Goga. După ce în 1935 acest partid a fuzionat cu Liga Apărării Naţional Creştine, a devenit membru de seamă al Partidului Naţional-Creştin. Între anii 1932-1935 a fost preşedintele Secţiei de Istorie a Academiei Române. Între 1937-1938 a fost ministru al Cultelor şi Artelor. A fost deputat în mai multe legislaturi. |
| Resurse online: |
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Lupa%C5%9F |
| Resurse online: |
https://viaf.org/viaf/69351503/#Lupa%C5%9F,_Ioan,_1880-1967 |
| Țara sursă: |
RO: BJBC |
|
