 |
| Nume Persoană: |
Balzac, Honoré de (1799-1850 ) |
| Naționalitate: |
FR |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Romancier, critic literar, eseist, jurnalist francez. |
| Notă biografică şi de activitate: |
N. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin. În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării. Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte. El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée. Opera: Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt: 1832: Louis Lambert; 1833: Eugénie Grandet; 1833 - 1839: Patologia vieții sociale; 1834: În căutarea absolutului ("La Recherche de l’absolu"); 1835: Moș Goriot ("Le Père Goriot"); 1837: Iluzii pierdute ("Les Illusions perdues"); 1837: César Birotteau; 1847: Verișoara Bette ("La Cousine Bette"); 1847: Vărul Pons ("Le Cousin Pons"). Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat. Alte romane ale autorului: 1829: Fiziologia căsătoriei ("Physiologie du mariage"); 1830: Gobseck; 1832 - 1837: Povestiri hazlii ("Contes drôlatiques"); 1833 - 1844: Ilustrul Gaudissart ("L'Illustre Gaudissart"); 1835: Crinul din vale ("Le lys dans la vallée"); 1837: Istoria măririi și decăderii lui César Birotteau ("Histoire de la grandeur et de la décadence de César Birotteau"); 1838: Casa Nucingen ("La maison Nucingen"); 1839 - 1847: Strălucirea și suferințele curtezanelor ("Splendeurs et misères des courtisanes"); 1844: Țăranii ("Les paysans"); 1831: Pielea de șagri ("Le peau de chagrin"); 1835: Séraphita |
| Resurse online: |
http://viaf.org/viaf/29529595/#Balzac,_Honor%C3%A9_de,_1799-1850. |
| Țara sursă: |
RO: BJBC |
|
