Securitatea (Departamentul Securității Statului)
|
LDR | 03867nx b22001453 5 | |
---|---|---|
001 | 67276 | |
100 | $a arumy01010101ba0 | |
101 | $a rum | |
106 | $a 0 | |
152 | $a unimarc | |
210 | 0 2 $a Securitatea (Departamentul Securității Statului) | |
300 | 0 $a Departamentul Securității Statului (denumire uzuală: Securitatea) a fost numele dat serviciului de informații din România în perioada comunistă. S-a aflat în cea mai mare parte a existenței sale în subordinea administrativă a Ministerului Afacerilor Interne. În calitate de instrument al Partidului Comunist Român, ale cărui directive le ducea la împlinire, Securitatea a jucat un rol principal în menținerea unui climat al terorii, făcându-se vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. Până la mijlocul anilor 1960, Securitatea a contribuit la sovietizarea României, iar apoi la menținerea regimului comunist la putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem formidabil de supraveghere și represiune. Din instrumentariul Securității au făcut parte, în special în perioada stalinistă, arestările în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute. După 1989, soarta arhivelor Securității a stârnit puternice controverse, în prezent cea mai mare parte a dosarelor și documentelor putând fi consultate și studiate în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Securitatea a fost, oficial, înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR. Inițial a purtat numele de Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP). Securitatea a început să acționeze după lovitura de stat din 23 august 1944, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comuniști. Securitatea a fost creată de SMERȘ, o divizie a NKVD, având ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din țările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERȘ din România, numită Brigada Mobilă, a fost condusă, până în 1948, de colonelul NKVD Boris Grünberg, care folosea, în România, numele Alexandru Nicolski. Primul director al Securității a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securității avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniștri, fiind secondat de 2 directori adjuncți cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Vladimir Mazurov). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD. | |
300 | 0 $a După moartea lui Dej, venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR a marcat o nouă reorganizare a Securității. Astfel, din 22 iulie 1967, în urma Decretului nr. 710, a fost înființat Departamentul Securității Statului (DSS), condus de Consiliul Securității Statului (CSS), având în frunte un președinte cu rang de ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât desființarea Departamentului Securității Statului. | |
801 | 0 $a RO $b BJBC | |
856 | 4 $u https://viaf.org/viaf/search?query=local.names%20all%20%22Securitatea%20(Romania)%22&sortKeys=holdingscount&recordSchema=BriefVIAF | |
856 | 4 $u https://ro.wikipedia.org/wiki/Departamentul_Securit%C4%83%C8%9Bii_Statului |
Lucrări:
1 lucrari in 21 publicatii in 1 limbi
Trăgători şi mistificatori : contrarevoluţia Securităţii în decembrie 1988
de:
Ursu, Andrei; Thomasson, Roland O.; Hodor, Mădălin
(Text tipărit)
12 ofițeri de la SRI Brașov, cercetați pentru falsficarea transcrierilor convorbirilor din dosarul lui Paltin Sturdza : [în procesul privind retrocedare ilegală de pădure]
de:
Mureşan, Ionuţ; Șoica, Mihai
(Text tipărit)
Afacerea „Ariane” : spionaj sovieto-român?
de:
Zamfirescu, Dinu
(Text tipărit)
"Viorel" al Securităţii. Cum a făcut Cataramă primul milion, după Revoluţie
de:
Ursu, Ramona
(Text tipărit)
Eugen Cristescu, şeful Serviciului de Informaţii, ameninţat de legionari şi de Securitate
de:
Stan, Medeea
(Text tipărit)
Adevăruri incomode : decembrie 1989
de:
(Text tipărit)
Iulian N. Vlad : confesiuni pentru istorie
de:
Rogojan, Aurel I.
(Text tipărit)
Cazul Ivasiuc. „Iuda” - dosarul de urmărire informativă a lui Alexandru Ivasiuc : Remember
de:
Boca, Ioana (1974-)
(Text tipărit)
Cupola. Securitatea văzută din interior : pagini de memorii
de:
Cosma, Neagu (1925-2007)
(Text tipărit)
Subiecte
Confesiuni
Retrocedări
Biografii
Corupţie
Deţinuţi politici
Servicii secrete
Silvicultură
Literatură
Ştiinţă
Memorialistică
Scriitori băcăuani
Servicii de informaţii
Istorie literară
Revoluţia Română din 1989
Literatură română
Servicii secrete româneşti
Totalitarism
Opozanți politici
Alegeri prezidenţiale
Politică internațională
Comunism românesc
Politică românească
Închisori comuniste
Pacepa, Ion Mihai (despre)
Dictatură comunistă
Spionaj
Scriitori români
Generali români
Documente
Personalităţi
Politicieni români
Justiţie
Documente informative
Istoria României
Istorie
Istoriografie
Comunism
Personalități băcăuane
Poliţie politică
Istorie băcăuană
Sport
Sportivi băcăuani
Istorie politică
Scriitori români contemporani