LDR:05017naa1 2200097 450
001
116126
100$a
20120223 m 1rumy03010101ba
101
0
$a
rum
200
1
$a
Astăzi e ziua ta: Costel Caşcaval
$e
De ziua mea nu-mi doresc nimic, am de toate
463$0
105426
$c
Bucureşti
$d
1993-
$g
dir. Marius Tucă
$n
Intact
$o
cotidian fondat în 1993
$t
Jurnalul naţional
$v
An. 19, nr. 5860 (23 feb 2012), p. 16
$x
1221-7867
517
0
$a
"Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de duşmani, mi-e dor de toate"
600
0
$3
10816
$a
Caşcaval
$b
Costel
$c
actor
$f
1970-
606$3
71974
$a
Film
606$3
62196
$a
Artă
606$3
76270
$a
Actori băcăuani
801
3
$a
RO
$2
udc
$b
BJBC
$g
unimarc
856
#
$a
http://www.jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-costel-cascaval-605030.htm
$2
De câte ori îi vezi chipul într-un film simţi bucuria reîntâlnirii cu un suflet luminos, şi pentru o clipă totul se reduce la vibraţie, la artă. Are un bun-simţ tandru şi plin de umor, iar naturaleţea sa l-a apropiat ca prin farmec de sufletele tuturor spectatorilor. A jucat în "E pericoloso sporgersi", "Terminus paradis", "Vreme de restrişte", "Păcatele Evei", "Călătoria lui Gruber", "Amintiri din Epoca de Aur" şi în curând va apărea şi în "Lupu". Prin clasa a X-a voia să se facă marinar. A renunţat repede. Poate nu degeaba, spunem noi. Te simţi atras ca un magnet de modestia sa, şi totuşi este actor la Bulandra, ştie ce vrea şi de ce este în stare. Costel Caşcaval a trecut cu doi ani de complicata vârstă de 40 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!" "Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de duşmani, mi-e dor de toate" "În fiecare zi fac ceva deosebit. Faptul că mă trezesc, privesc cerul, dau zăpada din curte, alerg după păsări, alerg după câine, câinele aleargă după mine... Toată lumea dă vina pe zăpadă şi toţi oamenii, cetăţenii maturi, vorbesc foarte urât de zăpadă, a devenit criminalul numărul 1 şi urmăritul numărul 1 al lumii. Când eram copii ne plăcea zăpada şi ne bucuram, acum oamenii maturi urlă în stânga şi-n dreapta, chiar şi reporterii spun şi arată cu degetul «Uitaţi-vă câtă zăpadă, uitaţi-vă ce nenorocire!» şi atunci copiii nu mai înţeleg nimic. Copilul care stă şi se uită la televizor spune «Uite mami, uite tati, uite bunicul zăpada!» nu mai înţelege nimic din ce se întâmplă în jurul său. Cred că exagerăm. Chiar şi faptul că am trecut prin viscolul acesta mi-a arărat că sunt bărbat. Să treci printr-un viscol înseamnă că ai calităţi mari. Te mai şi încearcă Cel de Sus. Într-adevăr, pe unii i-a încercat mai mult. Nu urmăresc nimic deosebit de ziua mea. Ne trezim în fiecare zi, avem o introducere, un cuprins şi o încheiere. Adică ne culcăm seara. Nu sunt fericit că trece un an, evident. Anul trecut l-am numit «Anul sincerităţii», adică de fiecare dată am spus ce am avut de spus în stânga şi-n dreapta, am fost sincer cu prietenii, am fost sincer cu cei care nu-mi sunt prieteni, am fost sincer cu toată lumea. Anul acesta îl voi numi «Anul Mi-e dor»... Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de duşmani, mi-e dor de toate proiectele pe care le-am făcut, mi-e dor de toţi cunoscuţii pe care i-am «cunoscut» cândva, cumva, undeva. Mi-e dor să-i îmbrăţişez în gând, în realitate şi aşa mai departe, adică mi-e dor de toate. Asta vreau să fie anul acesta. Am avut ocazia ca anul trecut spre anul acesta să termin cu Bogdan Muşat un film de lungmetraj, «Lupu», un regizor foarte bun, de mare viitor dacă mă întrebaţi pe mine. A fost o mare bucurie să lucrez cu el. Iarăşi o mare bucurie este şi noul proiect la care lucrez acum, tot un lungmetraj, «Elisabeta Rizea», cu Filmex a lui Titi Popescu, în regia lui Mişu Constantinescu, pe care l-am descoperit cu uimire, bulversare şi mirare. Ce maturitate, ce caracter, ce forţă are... Un regizor cu o anumită aplecare spre actor, cu o drăgălăşenie spre actor, cu iubire pentru actor. Vreau să amintesc şi de spectacolul pe care-l jucăm la Green Hours, «Yes We can’t», în regia lui Daniel Popa, eu cu Alex Vlad, Laurenţiu Bănescu, Lucian Ghimişi, Teodora Zăbavă, Diana Croitoru. Un pamflet politic foarte actual şi foarte dinamic. Cred că vârsta mea este o vârstă foarte frumoasă, 42 de ani. Am fost bulversat, zdrobit de vârsta de 40 de ani. Ce era la mine în cap despre acest 40... Eram tot timpul terminat, bulversat, mi se părea că nu mai sfârşeşte şi când am trecut spre 41 am spus «Doamne, mulţumesc, te pup dulce. Du-te, 40, că de acum o să mă descurc eu!» Îmi spun mulţi, dar şi eu cred, ca actor, că sunt în perioada de început a maturităţii mele, dacă nu cumva sunt pe la jumătate sau un sfert din maturitatea mea, ceea ce dă foarte bine, pentru că actorii între 40 şi 50 de ani mai sunt foarte puţini dintre cei care au făcut film. Deci anul acesta este unul destul de simpatic, cu ninsori, viforniţe, dar culmea, un an al meu foarte aşezat sufleteşte. Nu ştiu, ori s-a întâmplat ceva între mine şi Cer, între pământ şi univers, dar sunt foarte liniştit, habar nu am. Anul viitor îi voi da o altă denumire, poate «Anul Trec de criză». De ziua mea nu-mi doresc nimic, am de toate. Alţii să primească.