LDR:05860naa1 2200085 450
001
144585
100$a
20160108 m 1rumy03010101ba
101
0
$a
rum
200
1
$a
Ce mâncau băcăuanii înainte de 1900 (I-II)
$e
[fragment din "Bacăul de la 1850-1900"]
$f
Costache Radu
463$0
105359
$c
Bacău
$d
1989-
$e
An 1(1989-), Nr.1-
$g
redactor şef: Nelu Broşteanu
$t
Deşteptarea
$v
Nr. 7535 (8-10 ian 2016), p. 4; nr. 7540 (15-17 ian 2016), p. 7
488$0
4642
$a
Radu, Costache
$c
Bacău
$d
1906
$f
Costache Radu
$n
Tipografia H. Margulius
$p
184 p., il.
$t
Bacăul de la 1850-1900
606$3
76644
$a
Istorie băcăuană
606$3
79035
$a
Memorie locală
607$3
115213
$a
Bacău
$3
84746
$y
Municipiu
700
0
$3
46843
$a
Radu
$b
Costache
$f
1832-?1908
801
3
$a
RO
$2
udc
$b
BJBC
$g
unimarc
856
#
$a
http://www.desteptarea.ro/ce-mancau-bacauanii-inainte-de-1900-i/
$2
De la 1850 pâna la 1860 casapiile si casapii erau mai toti români si unguri. Aveau si evreii scaunul lor, a caror vite le taia hahamul. Oca de carne se vindea cu 15 si 20 parale. Chiar la 1867, ocaua de carne se vindea cu un leu si opt, ceea ce ar face azi un kilogram si jumatate 40 bani. Pretul carnii insa nu s-a suit decât pâna la 70 bani. Cu incetul, casapii români au disparut si la 1900 nu se afla decât unul singur, ceilalti evrei. Bine-nteles ca negustorii si vânzatorii de porci au fost si sunt numai români si unguri. Taierea vitelor, cam pâna la 1867, se facea sub o sandrama asezata lânga Bistrita, numit sahana. Acolo se taiau vitele cornute si mieii. Se taiau de boieri si pe la curtile lor, iar porci taiau fiecare pe la casele lor, chiar si acei ce puneau carne de porc in vânzare. Nu era nici o supraveghere, nici o reglementare. Medic veterinar nu era, vitele si porcii, oi de erau, ori de nu erau bolnave, sa taiau pentru vânzare. De la 1866 – 1886 incepura a se aduce vitele ce trebuiau sa se taie la primarie. Acolo un om al primariei sau un altul tocmit pentru aceasta, inrosea in foc un fier în forma de litera si-l punea pe coapsa vitei. Aceasta se cheama danga si vita danguita era invoita a se taia. Dar de era bolnava vita, sau de era slaba, nu era treaba dangagiului, era chestia de potriveala intre el si casap. La 1886 sahanaua se prefacu in abator, tot de lemn, dar cu mai multe despartituri si cu scursuri pentru murdarii si tinut mai curat, iar vitele se taiau numai de haham. Si el proclama care carne e cuser, buna pentru evrei, si care treif, buna pentru celelalte neamuri. Taierea sa facea insa sub privegherea unui medic veterinar, care cerceta apoi carnea. Asemenea si porcii incepura cam pe la 1891 a se taia tot la abator, cercetându-se carnea de veterinar. Se azvârlea pe Bistrita câteodata carnea de vita si de multe ori cea de porc, gasindu-se boala in ele. Deschizându-se hala la 1889, vânzarea carnii de vita nu se face decât acolo, iar pentru cea de porc s-a invoit a se vinde la marginile orasului. Pitarii (brutarii) pe la 1850 erau numai doua in tot orasul, din care una a unui evreu. Boierii si o parte din negustori isi faceau pâinea in casa, astfel ca cele doua pitarii erau de ajuns pentru obste. Pâinea alba (jimna) se vindea cu 14-15 parale, si pâinea de rând cu 8-10 parale, iar lipia cu 4 parale. Faina de grâu se macina tot unde se macina si cea de papusoi, in moara lui Rugina si Gogulet. Mai era o moara in sus pe gârla Bârnatului a lui C. Lupasc si alta peste pod la Aramesti
$a
http://www.desteptarea.ro/ce-mancau-bacauanii-inainte-de-1900-ii/
$2
„Pâna la 1867 pitariile se mai inmultira, erau patru; dar se inmultira si naravurile pitarilor, care erau acum toti evrei. Pâinea alba o vindeau scump, 25 parale si cea neagra 20 parale. Era de proasta calitate si lipsa la cântar. Cetatenii incepura a striga, si primarul de atunci, ingrijit si nemaiputând ce le face, se hotari a face monopol. Astfel, cu contract dadu unui evreu de la Roman dreptul de a face el singur pâine pentru indestularea publica si cu conditia vârâta in contract ca: daca nu va face pâine de ajuns pentru obste, sa plateasca primariei 400 galbeni, si daca primaria va lasa ca sa faca si altii pâine, sa plateasca pitarului 400 galbeni. Evreul de la Roman deschise pitaria in niste case mici unde se afla astazi casa cu doua rânduri a fotografului din fata palatului. Primaria, prin politie, si cu pompierii inchise celelate pitarii. A lucrat o luna in liniste, pâinea era buna si dreapta, vânzându-se cu 20 parale ocaua pâinea alba si 15 parale cea neagra. Pitarii care erau opriti a mai face pâine aveau si ei sfintii lor. Cu plângeri la prefectura, la minister, cu staruinti puternice si cu strigatul ca timpul monopolurilor a trecut se dadu voie a face si aici pâine. Primaria s-a trezit in incurcatura. Pitarul cu contract cerea sa se tie conditia ori de nu sa i se dea acei 400 galbeni, ori face proces pentru mai multe pagube. Pricina ajungând la cunostinta obsteasca, unii dând dreptate evreului, altii primariei, intervine garda nationala si discuta pricina. Sublocotenentul Gh.Movileanu si sergentul N.Teodorescu, fiind de serviciu la garda pietei cu 24 gardisti intr-o sâmbata, dadu porunca sergentului care cunostea pe evreul pitar, ca mergând cu patrula sa-l gaseasca si sa-l aduca la garda. Sergentul Teodorescu cu patru soldati gardisti il pândi când iesi de la feredeu, si gasindu-l il aduc cu nepusa-masa la garda pietii. Fiind primit frumos si prieteneste, sublocotenentul Movileanu invita pe gardisti sa faca distractie domnului pitar, ca sa nu-i fie urât pâna ce-i va lua indreptarile. Un gardist scoase indata un fluier si incepu a cânta de brâu (sârba) si alti patru gardisti se prinsera la joc. L-a jucat pe evreu vreo trei sferturi de ceas. Apoi dupa vreo cinci minute, alti patru gardisti incepura din nou jocul, luând si pe evreu; si tot asa schimbându-se l-au jucat pe pitar pâna dimineata incât bietul evreu era mai mult mort de oboseala. A doua zi dimineata, dându-i drumul, s-a dus la pitarie, a adus carute, a incarcat toate tarhaturile, uneltele, faina si pe aici ii fu drumul la Roman, lasând si contract si tot, nemaidând pe la Bacau. Multa vreme s-a râs cu hohot de acest lucru, dar primaria a scapat si contractul s-a desfiintat cu fluierul si cu sârba. La 1900 erau sase pitarii in oras si toate ale evreilor. Numai acei ce faceau colaci, covrigi, pomeni erau români”