Bibliogr. În eseul „Despărțirea de filosofie”, (din volumul „Cartea amăgirilor”), Cioran se răfuiește cu aureola unei discipline ce pare a-și datora respectul neputințelor, comodității, ignoranței neofiților, ca și caracterului său închis, esoteric, sofisticat și rece. Esenţa insatisfacției cioraniene rămâne a fi agnosticismul metafizic, pe care Kant îl menește prin imposibilitatea fundamentală a rațiunii omenești de a ajunge prin cunoaștere la lumea în sine. Unica rezolvare îi apare, de aceea, soluția intuiției ca formă irațională de cunoaștere, ultimă șansă a depășirii neputinței cognitive prin gnoză. În acest sens, nu poate fi întîmplător faptul că studentul cu personalitate interpretativă accentuată, Emil Cioran, confruntat cu probabila insatisfacție a profesorului, va fi ales să elaboreze o teză tocmai despre Intuiționismul contemporan, despre al cărei coordonator nu s-a discutat absolut deloc. Pentru tânărul Cioran, teza de licență e simplu pretext al formulării unui sistem de convingeri filosofice mai mult sau mai puțin coerente, obținute în urma unei "filosofări" exploratorii foarte personale. Comentarii critice.

În: Ateneu. : revistă de cultură. An 45, Nr. 5 (mai 2008); redactor șef: Carmen Mihalache . ─ Bacău[sn], 2008, 24 p.

POCOVNICU, Daniel Ştefan (1968-)