Bibliogr. Eseu. În 1849, Dostoievski a fost arestat din cauza apartenenței sale la grupul Petrașevski, o formațiune în cadrul căreia se purtau discuții utopice. A fost condamnat la moarte. Dostoievski a petrecut zece ani în exil, dintre care patru într-un lagăr de muncă, unde a stat cu lanțuri la picioare într-o exploatare de cherestea și șase ca simplu soldat într-un fort siberian din apropierea graniței cu Mongolia. Suferințele prin care a trecut Dostoievski sunt descrise în „Amintiri din casa morților” (1862). Pentru el, acestea echivalau cu a fi îngropat de viu și cu identitatea distrusă, idee la care avea să revină de nenumărate ori în romanele sale, în realizarea portretelor de alienați și în sondarea sufletelor criminalilor. Romanul „Amintiri din casa morților” este o carte de cotitură, care prezintă destinul tragic și demnitatea omului aflat în detenție. Acest roman se singularizează în creația lui Dostoievski prin structura sa, deosebită și de scrierile anterioare, dar și de marile romane ce vor urma.

În: Ateneu. : revistă de cultură. An 47, Nr. 10 (oct. 2010); redactor șef: Carmen Mihalache . ─ Bacău[sn], 2010, 24 p.

FERCU, Ion (1952-)