- Angelo Mitchievici și arcanele interpretării. I.L. Caragiale în cinci (ipo)teze : Cronica literară
-
Tipul înregistrării: Text tipărit: analitic (parte componentă) Autor: Jicu, Adrian (1979- ) Responsabilitate: Adrian Jicu Limba: Română În: Ateneu. Bacău, 2015. An 52, Nr. 547 (mart. 2015). An 52, Nr. 547 (mart. 2015) Titlu recenzat: Caragiale după Caragiale Subiect: Literatură română - Scriitori clasici români - Istorie literară - Sec. XIX Subiect: Critică literară - Proză - Dramaturgie Subiect: Hermeneutică literară - Monografii critice Subiect: Cronică de carte - Comentarii Subiect: Critici și istorici literari contemporani Subiect: Articol Subiect: Recenzie Subiect: Caragiale, Ion Luca (1852-1912 ) Subiect: Mitchievici, Angelo (1972- ) Sumar sau abstract: Recenzia cărții lui Angelo Mitchievici, „Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese”, București, Cartea Românească, 2014. Un eseu critic solid, care deplasează accentul de pe latura (est)etică pe aceea a identitarului. Ea pornește de la ideea existenței unui „principiu de exorbitare" inclus în celebra sintagmă „Simt enorm și văd monstruos", din care criticul face o cheie de lectură pentru înțelegerea operei lui I.L. Caragiale. „Caragiale după Caragiale” este o carte construită pe câteva idei fundamentale, inovatoare, incisive, pe ipoteze care devin, într-o argumentație scânteietoare, teze. Angelo Mitchievici propune patru axe interpretative: dramaturgia (mai ales O scrisoare pierdută), nuvelele naturaliste (O făclie de Paște, Păcat, În vreme de război), momentele și schițele și proza fantastică. Tip și Denumire fișier: 00532-Ateneu-2015-03-03.pdf
Evaluări
- Adaugă un comentariu şi faci cunoscută opinia ta!
Exportă
Filiala de unde se ridică