- Blasfemii (2); Umanitatea Evului Mediu; Iubirea si căsătoria. Poezia curtenească : Eseu
-
Tipul înregistrării: Text tipărit: analitic (parte componentă) Autor: Petruşcă, Dan (1954- ) Responsabilitate: Dan Petruşcă Limba: Română În: Ateneu. Bacău, 2020. An. 57, Nr. 607 (mart. 2020). An. 57, Nr. 607 (mart. 2020) Subiect: Istorie universală - Evul Mediu Subiect: Creştinism - Istoria creştinismului Subiect: Literatură universală - Poezie - Sec. XII-XIII Subiect: Articol Subiect: Eseu Sumar sau abstract: Blasfemia este sinonimă cu insulta, hula, sacrilegiul, impietatea, cu defăimarea lucrurilor considerate sfinte. Sumar sau abstract: Mulţi dintre cei care au slujit biserica creştină în Evul Mediu au condamnat la moarte nevinovaţi în numele lui Iisus. Marile creaţii ale Antichităţii constituiau pentru aceştia blasfemii şi, în consecinţă, erau fără valoare. Ideea umanistă că prin cunoaşterea istoriei omul nu va repeta greşelile trecutului este iluzorie. Sumar sau abstract: În ce priveşte iubirea, Biserica creştină, prin căsătoria monogamă, dorea să reprime dezmăţul. Poezia trubadurilor şi truverilor, din secolele XII-XIII d.Hr., reprezintă un prim semn al laicizării iubirii. Poezia lor era închinată unei Doamne, adesea misterioase, conţinând ceea ce de atunci se numeşte iubirea-pasiune, o iubire neîmplinită, în ipostaza ei de aspiraţie către iubire. Tip și Denumire fișier: 00582-Ateneu-2020-03-15.pdf
Evaluări
- Adaugă un comentariu şi faci cunoscută opinia ta!
Exportă
Filiala de unde se ridică