LDR:04199naa1 2200109 450
001
232727
100$a
20240430 m 1rumy03010101ba
101
0
$a
rum
102$a
RO
200
1
$a
Băcăuani cu care ne mândrim: Gheorghe Vrănceanu, creatorul spațiilor neolonome
463$0
105359
$c
Bacău
$d
1989-
$e
An 1(1989-), Nr.1-
$g
redactor şef: Nelu Broşteanu
$t
Deşteptarea
$v
(29 aprilie 2024)
545
0
$a
Memoria
600
0
0
$3
97033
$a
Vrănceanu
$b
Gheorghe
$f
1900-1979
606$3
76644
$a
Istorie băcăuană
$3
79035
$x
Memorie locală
606$3
67148
$a
Matematicieni băcăuani
$3
69078
$x
Academicieni băcăuani
606$3
116947
$a
Personalități băcăuane
$3
82802
$x
Biografii
801
3
$a
RO
$b
BJBC
$g
unimarc
856
#
$a
https://www.desteptarea.ro/bacauani-cu-care-ne-mandrim-gheorghe-vranceanu-creatorul-spatiilor-neolonome/
$2
Matematica este adesea considerată templul cunoașterii, iar printre arhitecții săi se numără nume strălucite care au conturat și definit domenii întregi ale acestei științe. Un astfel de nume marcant este acela al lui Gheorghe Vrănceanu, un matematician român remarcabil, creator al spațiilor neolonome și membru de seamă al Academiei Române. Născut la 30 iunie 1900 în Valea Hogei, județul Bacău, Gheorghe Vrănceanu și-a început călătoria spre excelență în matematică într-un cadru modest, absolvind școala primară în satul natal și continuându-și studiile gimnaziale și liceale la prestigiosul liceu “M. Kogălniceanu” din Vaslui. În 1919, a primit o bursă prestigioasă “Adamachi” pentru a studia matematica la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași, urmând apoi să își continue studiile la universități de renume internațional în Göttingen, Berlin și Roma, unde și-a susținut teza de doctorat în 1924. Cu un apetit neobosit pentru cunoaștere și perfecționare, Vrănceanu și-a continuat specializarea în Statele Unite ale Americii, Elveția și Franța, beneficiind de burse acordate de prestigioasele fundații “V. Adamachi” și “Rockefeller”. În 1926, s-a întors în țară, fiind numit conferențiar de algebră superioară la Universitatea din Iași, iar în același an, a creat spațiile neolonome, o contribuție esențială la dezvoltarea geometriei diferențiale. Gheorghe Vrănceanu și-a adus contribuția la educația și cercetarea matematică din diverse centre universitare, fiind profesor la Universitatea din Cernăuți între 1929 și 1939, apoi profesor de geometrie analitică și superioară la Facultatea de Științe din Iași (1939-1970) și ulterior la Facultatea de Matematică a Universității din București, unde și-a desfășurat activitatea didactică, științifică și publicistică până la sfârșitul vieții. Una dintre realizările remarcabile ale lui Vrănceanu este crearea școlii moderne române de geometrie diferențială, unde s-a remarcat prin interpretarea geometrică a sistemelor mecanice neolonome, ce a condus la introducerea spațiilor neolonome, cunoscute acum sub numele de “Spații Vrănceanu”. Pe lângă contribuțiile sale semnificative în geometria diferențială, s-a preocupat și de teoria suprafețelor și de aspecte matematice ale teoriei relativității. Opera sa matematică impresionantă cuprinde peste 200 de studii științifice, reflectate în cele patru volume ale “Operei matematice”, publicate de Editura Academiei Române, precum și în numeroase monografii și cursuri universitare fundamentale de geometrie diferențială, traduse în diverse limbi străine. Recunoașterea sa în comunitatea științifică internațională a fost impresionantă, fiind membru al unor academii prestigioase precum “Peloritana dei Pericolanti” din Messina, Academia Regală din Liège, precum și al unor societăți de matematică din Franța și SUA. De asemenea, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților din Bologna (1967) și Iași (1970). Vrânceanu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1948, iar în 1955 a devenit membru titular al acestui înalt for de știință și cultură, deținând chiar funcția de președinte al Secției de Științe Matematice a Academiei Române între 1965 și 1979. Traversând secole și continente cu geniul său matematic, Gheorghe Vrănceanu s-a stins din viață la 27 aprilie 1979, la București, lăsând în urmă o moștenire impresionantă pentru matematica românească și mondială. Legat de numele său rămân nu doar descoperirile matematice remarcabile, ci și amprenta sa ca profesor, mentor și lider în comunitatea științifică.