LDR:05729nam 2200229
001
67939
009
ubfixit050.016 Ce am auzit de la alţii : amintiri
010$a
978-973-50-2925-8
$d
29.00
100$a
20120107u a u0rumy50 ba
101
0
$a
rum
102$a
RO
200
1
$a
Ce am auzit de la alţii
$f
Radu Rosetti
$g
pref. de Neagu Djuvara
$e
amintiri
$b
Carte tipărită
210
#
#
$a
Bucureşti
$d
2011
$c
Humanitas
$L
s8531
215$a
296 p.
225
2
$a
Memorii. Jurnale. Vintage
327
#
#
$a
Referire la beizadeaua Costache Sturdza
410$0
37072
$t
Memorii. Jurnale. Vintage
488$0
110634
$a
Voncu, Răzvan
$f
Răzvan Voncu
$o
[recenzia vol. „Amintiri. Ce am auzit de la alţii” de Radu Rosetti. Bucureşti: Humanitas, 2011]
$t
Memoria premodernităţii noastre
488$0
110778
$a
Ciotloş, Cosmin
$f
Cosmin Ciotloş
$o
[recenzia vol. "Ce-am auzit de la alţii. Amintiri" de Radu Rosetti. Bucureşti: Humanitas, 2011]
$t
Muntenia moldavă
488$0
111959
$a
Mironescu, Doris
$f
Doris Mironescu
$o
[recenzia vol. "Ce am auzit de la alţii. Amintiri" de Radu Rosetti. Bucureşti : Humanitas, 2011]
$t
Radu Rosetti, un cronicar al lumii vechi
488$0
116180
$a
Vasilache, Simona
$f
Simona Vasilache
$o
[recenzia vol. "Ce am auzit de la alţii : amintiri" de Radu Rosetti. Bucureşti: Humanitas, 2011]
$t
Lumi moştenite
488$0
117932
$a
Manole, Cristina
$f
Cristina Manole
$o
[despre vol. "Ce am auzit de la alţii" de Radu Rosetti. Bucureşti : Humanitas, 2011]
$t
Scriitori români. De ieri şi de azi
600
0
$3
53818
$a
Sturdza
$b
Costache
$f
1806? - 1867
606$3
62501
$a
Istoria românilor
606$3
62236
$a
Memorialistică
606$3
116947
$a
Personalități băcăuane
606$3
84739
$a
Literatură română
606$3
72763
$a
Istoria Principatelor
606$3
64811
$a
Familii de boieri
606$3
76644
$a
Istorie băcăuană
606$3
79035
$a
Memorie locală
675$a
821.135.1-94
675$a
94(498)"17/18"(0:82-94)
675$a
929 Rosetti, Radu
675$a
082.1 Memorii. Jurnale. Vintage.
679$d
821.135.1
700
0
$3
48643
$4
070
$a
Rosetti
$b
Radu
$c
scriitor
$f
1853-1926
702
0
$3
18008
$4
080
$a
Djuvara
$b
Neagu
$f
1916-2018
801
0
$a
RO
$b
BJBC
$c
20120105
$2
udc
$g
unimarc
856
#
$2
Fragment: "Altă figură ce nu se poate despărți de domnia lui Mihai Sturdza este acea a logofătului Costache Sturdza. El era un boier foarte bogat, plin de duh și care, în cursul celor patrusprezece ani de domnie ai întăiului domn regulamentar, n-a făcut decît să se sfădească și să se împace cu dînsul. Își avea curtea pe locul unde se află astăzi clădirile școalei militare, ținea casă deschisă, masă îmbielșugată și i se zicea „bețivul”. Știți pentru ce? El nu se îmbatase niciodată în viața lui și, la masă, nu bea vin deloc, dar după masă lua cîte un păhăruț de vutcă (liqueur). Pentru obiceiurile cumpatate adoptate de boierimea noastră cea mare sub regimul fanariot, acel păhăruț de vutcă luat zilnic de Costache Sturdza alcătuia un exces! El, cînd trecuse bine de tinerețe și era văduv, cu copii ajunși în vrîstă bărbătească, s-a căsătorit cu frumoasa Marghiolița Ghica, care se despărțise de beizade Neculai Sturdza. Își iubea soția la nebunie, iar ea, dată fiind vrîsta soțului, nu-l plătea cu bani de aceeaș natură. Unul din donjuanii leșului, Neculai Roznovanu, i-o rîpit-o în împrejurări destul de tragice. Silințile soțului părăsit pentru a împiedeca ca biserica să permită cununia părechei îndrăgostite s-ar putea numi omerice, depunîndu-se de cătră el în acest sens stăruinți și bani, atît la curtea rusască, cît și la patriarhatul din Țarigrad. Domnul a ajutat din răsputeri pe vărul său, dar Roznovanu, care era foarte bogat și deloc nu cruța banul, a ramas în sfîrșit învingător. Costache Sturdza nu-și putea uita nenorocirea și pănă la moarte a urmărit pe foasta lui soție și pe Roznovanu cu o ură salbatecă. Se zice că era hatîrgiu, dar bani nu lua. Despre dînsul se povestește următoarea anecdotă nostimă: Precum am zis mai sus, Costache Sturdza ținea casă mare, deschisă și masă bogată, la care erau poftiți în permanență toți prietenii și cunoscuții lui. Musafir zilnic era, printre mulți alții, și consulul sarac și foarte prost plătit al tînărului și neînsamnatului regat al Eladei. Într-o zi, s-a încins, la masă, o discuție între consulul și logofătul, care se vede că nu avea mare considerațiunc pentru reprezentantul regelui Oton I. Impacientat că acea ființă neînsamnată îndrăznește să-l contrazică, i-a spus să nu mai vorbească prostii. Atunci grecușorul, jignit în demnitatea lui de reprezentant al gloriilor trecute și viitoare ale Eladei, a răspuns gazdei sale: — Cum de-mi vorbești astfeli? Nu știi că sînt proxenos (sol)? La ceea ce Costache Sturdza a răspuns: — Proxenos proxenetis, pezevenkis, exo gaidare! (Proxenos [sol], proxenet, pezevenchi, ieși afară, magariule!) Grecul, neavînd ce face, a ieșit, dar s-a plîns guvernului și acesta a pretins, la Constantinopol, satisfacere pentru ofensa adusă reprezentantului său de la Ieși. Cît de mica era Elada, ea era regat neatîrnat, iar Moldova țară vasală: a trebuit să i se deie satisfacere. Postelnicul de pe vreme s-a dus la consulat în mare uniformă și, acolo, a făcut consulului scuze pentru ofensa ce o primise de la logofătul Costache Sturdza. Regatul elin a fost astfeli satisfăcut, dar consulul său nu, căci era acuma redus la hrana ce și-o putea procura din leafă și, precum am spus, aceasta fiind sărăcăcioasă, hrana ce și-o putea închipui acuma, pe lîngă acea cu care se deprinsese la masa lui Costache Sturdza, îi părea adevarat post împărătesc, apoi trebuia să taie din celelalte cheltuieli, cu cari se deprinsese. Neputîndu-se împaca cu un asemene regim, grecul și-a calcat pe mîndrie, s-a rugat de cunoscuți să facă ce vor ști și să-l împace cu Costache Sturdza. Logofătul, pus în cunoștință, a consimțit fără greutate să primească iar pe grec la masă, dar a pus ca condiție să-i facă mai întăi scuze și să-i sărute mîna față cu toți musafirii lui. Și, cu toată jignirea ce o asemenea smerire o aducea însușirii sale de reprezentant al unui regat neatîrnat, grecul a primit. A doua zi, în momentul în care sofragiul, deschizînd amîndouă canaturile ușii care ducea în sofragerie, pronunța cuvintele sacramentale: „Poftiți la masă!” grecul apărea în salon și, cu aer smerit, apropiindu-se de Costache Sturdza, îl ruga să-l ierte și-i săruta mîna ce logofătul i-o întindea zicînd: — Haide la masă, grecule, dar să nu mai vorbeșști prostii! (5) Costache Sturdza era un reacționar convins; făcea nesfîrșite glume pe socoteala tineretului care voia să impuie lui Mihai Sturdza reforme liberale. El i-a mai poreclit și „bonjuriști”, după haina care atunci era la modă și ținea locul jachetei de astăzi: un compromis între frac și redingotă"
$a
https://ro.wikisource.org/wiki/Amintiri_(Rosetti)/Capitolul_VIII._C%C3%AEte_ceva_despre_mihai_sturdza,_familia_%C8%99i_anturajul_lui